Au cântat, au colindat şi au dansat în ciuda gerului de afară. Colectivele artistice din Pelinia,împreună cu administraţia locală, au organizat carnavalul de Revelion, în aer liber. De la mic la mare au jucat hora în centrul satului şi şi-au amintit datinile străbune.

Copiii s-au bucurat şi de prezenţa lui Moş Crăciun la sărbătoare.

Anul acesta este pentru prima dată când locuitorii din Pelinia au parte de carnavalul de Revelion în aer liber.

Petrecerea din centrul satului a costat primăria aproape trei mii de lei.

Creştinii ortodocşi de stil vechi sărbătoresc la sfârșitul lunii ianuarie ajunul Bobotezei sau a botezului lui Hristos în apele Iordanului. Preoţii au oficiat, cu această ocazie, slujba de sfinţire a apei, iar credincioşii au venit ca să ia Agheasma Mare.

Şi oamenii din satul Pelinia, raionul Drochia, au venit în această dimineaţă la biserică să-şi ia apă sfinţită.

Slujitorii bisericii recomandă să se ţină post în ajunul Bobotezei, pentru curăţarea sufletului şi trupului înainte de a lua apa sfinţită.

Mai multe detalii, în filmulețul de mai jos:

Sunt mai multe legende cu privire la originea numelui “Pelinia”. O primă legendă ne spune că pământul ar fi aparţinut unui boier cu numele “Pelin”, de unde a rămas şi numele acestei localităţi. Altă legendă spune că numele satului vine de la cuvântul “pelin”. Se zice că în trecut, pe locul unde este aşezat acum satul, creşteau lanuri mari de pelin. Planta era destul de înaltă, iar primii locuitori o taiau cu topoarele şi îşi acopereau chiar şi colibele…
Amară ca pelinul a fost şi viaţa localnicilor de-a lungul istoriei: au avut de îndurat foamete, război, deportări, regim sovietic… comunism… şi din nou comunism…
Mă mândresc cu satul de baştină şi din respect pentru istoria neamului meu şi pentru istoria satului meu. Mă doare foarte mult când văd şi aud că multe persoane nu cunosc numele adevărat al satului în care s-au născut și locuiesc. Cea mai întâlnită greşeală este “Pelenia”. Este foarte urât atunci când vedem tineri, persoane cu studii care nici măcar nu ştiu numele adevărat al satului natal. Unora le-a fost de învăţătură când au descoperit acestă greşeală prin acte şi au cheltuit o groază de bani ca să-şi îndrepte greşeala indiferenţei şi neştiinţei lor.

Pe site-uri de socializare, gen odnoklasniki, sunt persoane care spun că sunt din localitatea Pelenia. Aşa localitate în Republica Moldova nu există!!! Mă gândesc oare de ce unii tineri nu cunosc un lucru atât de important?! Doar la şcoală, când semnam fiecare caiet, trebuia să scriem şcoala, localitatea, numele şi prenumele. Atâţia ani la rând: 9, sau chiar 12(doar satul nostru mare şi frumos are şi liceu). Oare profesorii nu vad aceste greşeli? Dacă e să caut mai adânc mi se face ruşine şi totuşi sunt gata să divulg un secret. Am crescut şi am învăţat cu respect faţă de profesori, dar acum respectul a ramas doar pentru unii. Totuși, în acest articol nu vreau să critic deloc munca de profesor.

Recent am văzut un caiet personalizat cu diferite informaţii despre sida, creat prin implementarea unui proiect de către “Centrul de Acces la Informaţie şi Instruire” din localitate. Aşadar, oamenii noştri după ce au scris proiectul, au început să facă seminare nu doar la noi în sat, dar şi prin satele din apropiere. Au făcut ceva foarte bun, după care pozele colectate le-au inclus în acest caieţel personalizat. Fiecare poză are menționată localitatea unde a fost făcută. Totul bine și frumos până aici, doar că mi-a atras atenţia un mic detaliu: fiecare poză cu satul nostru avea inscripţia “Pelenia”. Şi acum întrebarea: “Cum se face că nici la Centrul Pentru Informare, nu se cunoaște numele adevărat al satului?”.
O ultimă precizare: la noi în sat numele cel mai des întalnit pentru un local este „Peliniţa”: la orice bar, cafenea, cooperativă de producţie şi multe altele. Mai nou, a apărut și Peleniţa, dar acesta este un nume pentru un local, obiect propriu, poate să-l numească cum doreşte! Pentru mine este important să fie numit satul meu cu numele adevărat...

Atunci când te chem,
Simt un amar şi un dor.
Numele tău nu-mi răspunde în lume
Eşti locul cel mai sfânt şi mai scump
Pelinia, ești locul în care-am crescut…

Pe data de 30 octombrie a fost zi de doliu naţional. Cu părere de rău menţionez faptul că foarte puţini dintre noi, cei care locuim, sau cei care ne tragem din această micuţă şi osândită ţară, au ştiut acest lucru. În satul de baştină am încercat să le amintim.
Doina si Ion Aldea Teodorovici – 18 ani de la trecerea în nefiinţă. Eu îmi amintesc încă vremea când ei erau în viaţă. Deşi nu aveam nici 10 ani, îmi amintesc foarte clar că atunci cand la tv cânta o piesă de-a lor, era mai ceva ca la biserică, cu toţii ascultam în tăcere fiecare cuvânt, îi strigam repede pe toţi să vină să asculte. Pentru mine şi pentru familia mea, ei au înseamnat foarte mult. Moartea lor a zguduit acest popor însetat de adevăr şi a lăsat o tăcere... Ei au fost nişte luptători care au marcat istoria. Melodiile lor erau ca nişte rugăciuni care ajungeau nu numai la orice inimă, rugăciuni care au ajuns şi la Dumnezeu. Poate chiar el a trimis la noi cei mai buni 2 îngeri care să lupte pentru acest popor strivit şi îndobitocit de antihristul roşu cu secera şi ciocanul în mână.
Piesele lor erau unice, pline de adevăr, dreptate şi veşnicie; au amintit acestui popor despre istoria noastră cea adevărată, despre fraţii de peste Prut, despre limba noastra cea română, despre Eminescu...
Au fost să cânte pentru ostaşii noştri ca să îi îmbărbăteze, chiar pe front, în timpul războiului din Transnistria. Nu aveau frică decât de Dumnezeu...
Au murit ca nişte sfinţi în tăcere, în ascundere, pentru că adevărul cântat de ei în rugăciuni aducea frica pentru mincinoşi pentru ca nu cumva să fiarbă sângele românesc răpus sub jug, ca nu cumva să se împace între ei fraţii şi să dea mâna pentru totdeauna...
Aceşti eroi ai neamului românesc merită toată recunoştinţa, mai ales a noastră, a celora din Basarabia, iar piesele lor vor fi ascultate şi cântate încă multe generaţii.
Pe 30 octombrie am pregătit nişte afişe ca să reamintim locuitorilor din Pelinia despre Doina si Ion. Am pregătit câteva doar pentu panoul informativ din centrul satului, unde era deja tot spaţiul ocupat cu afişe electorale, le-am facut loc tot acolo, am zis că merită, păcat că peste noapte din trei a rămas doar un afiş, dar nu mă aşteptam la minuni în satul nostru. E bine şi aşa, măcar un afiş care strigă după adevăr...








Doina Si Ion Aldea Teodorovici - Lăsaţi-ne în legea noastră!

Peste biata noastră humă,
Peste omul necăjit,
Vine iar un fel de ciumă,
Vine roşu plebiscit,
Bine nu scăpăm de una,
Şi-alta vine peste noi,
Ne ineacă mătrăguna,
Şi un greu străin gunoi.

Refren:
Vrem sa trăim sub stea albastră,
Cum inimii îi place,
Latinii inimi cum îi place.
Lăsaţi-ne în legea noastră,
Lăsaţi-ne în pace,
Lăsaţi-ne odată in pace!

Moşii noştri cu prescura,
Cît aici au vieţuit,
Ştiau numai de scriptură,
Nu ştiau de plebiscit,
Unde-a apare a voastră mască,
Numai vrajbă semănaţi,
Faceţi să se războiască între dînşii fraţi cu fraţi.

Refren

Trist e în lumea cea de flanduri,
Trist e graiul cel smintit,
Cel clădiţi pe referendul,
Pe pricazul cel stropşit,
Doamne tu coboarăţi mila,
Căci ma curmă zdrobitor,
Şi iubirea cu de-a sila
Şi tovărăşia lor.

Refren

După ce ieri am plasat pe acest blog articolul referitor la problema cu miniterenul de la gimnaziul din sat(Clik aici pt a citi acel articol), am avut un feedback foarte mare la problema dată, ba chiar aş spune nesperat de mare. Astăzi surprizele au continuat, la postul de televiziune Jurnal TV, la emisiunea „Deşteptarea”, rubrica “Blogojoy” cu Serghei Bezniţchi, a fost dezbatută şi problema noastră (vezi video mai jos). Singura remarcă pentru realizatorii emisiunii ar fi că întrebarea CÎND? ar trebui adresată în special Domnului Director al Gimnaziului, decît primarului, dar e bine şi aşa, mulţumim şi pentru asta.
Ne bucurăm foarte mult că a fost sensibilizată opinia publică referitor la acest caz, ne bucurăm că a aparut despre ce am scris noi la TV, astfel poate se va mişca trenul din loc mai repede, astfel încît să se facă ceva vizibil şi palpabil, adică să fie posibil să joace toţi doritorii pe terenul nou construit, iar aceasta cît mai repede.



P.S. Pentru cei care vor sa vadă toată emisiunea, aceasta este disponibila pe Jurnal TV: Desteptarea - JurnalTV

Cu toţii ne dorim ca noi, copii noştri să avem un mod sănătos de viaţă şi necătînd la condiţiile economice, să avem unde ne ocupa cu sportul. Aceasta îşi doreşte toată lumea modernă, iar ca un reprezentant al acestei lumi moderne si UEFA (Union of European Football Associations), care prin intermediul FMF (Federaţia de Fotbal a Moldovei) promovează practicarea unui mod sănătos de viaţă, practicarea sportului, în special al fotbalului desigur şi pentru aceasta ajută ţărişoara noastră cu nişte terenuri artificiale de fotbal, pe care federaţia decide unde să fie instalate. Deocamdată ne oprim aici şi trecem în satul Pelinia, unde la gimnaziul din sat nu este sală sportivă, era doar un teren sportiv în aer liber. Cu mai bine de 10 ani în urmă directorul gimnaziului a decis să facă o sală sportivă pentru elevi, un gest nobil, doar că bani pentru aceasta nu erau. Aşa s-a hotărît să se recurgă la metoda des întîlnită în ţara noastră: să fie strînse fonduri de la elevi. Între timp, peste cîţiva ani de zile, primăria, sau gimnaziul din Pelinia(nu vă pot spune cu exactitate) a cîştigat un proiect de la FMF, care constă în construirea unui miniteren de fotbal cu iarbă artificială. Gazonul era din cele donate de UEFA, trebuiau achitate lucrările de instalare, alte materiale şi atît. La gimnaziu au început a strînge bani pentru teren deja. Cînd au început lucrările de instalare şi amenajare a terenului, o mulţime de elevi, au lucrat voluntar, sau mai puţin voluntar la el. Într-un final, la sfîrşitul anului şcolar într-o manifestaţie festivă, la care a participat Preşedintele FMF – Pavel Ciobanu, Primarul satului Pelinia – Gheorghe Bagrin, Preşedintele raionului Drochia – Vladimir Călăraş, Directorul gimnaziului – Ion Pripa, şi alţi oameni de vază din sat şi raion, a fost inaugurat miniterenul de fotbal, care era destinat pentru popularizarea fotbalului şi care era destinat pentru toţi doritorii, cel puţin aşa s-a declarat iniţial.
Ulterior însă, acest teren a fost închis pentru toţi doritorii de a juca fotbal pe el, motivul fiind că în conformitate cu standardele impuse de specialiştii de la FMF, pentru a se putea efectua careva activităţi pe gazon, trebuie să fie pus şi nisip sub gazonul artificial. Aşa a fost toată vara. Culmea: aşa este şi acum, cînd copii au revenit la lecţii şi şi-ar fi dorit să joace o miuţă la lecţiile de sport, sau de ce nu şi la recreaţii, sau după ore. Se vede că nu s-a găsit încă nisip în părţile Peliniei, sau poate condiţiile meteo i-au încurcat pe cei de la gimnaziu să pună nişte nisip toată vara pe teren, sau poate n-au ajuns bani şi elevii iarăşi vor strînge bani, de data aceasta pentru a procura nisip?
Cert este faptul că deşi a fost inaugurat cu mult fast şi cu multe cuvinte frumoase, acest teren, nu este funcţionabil pînă la moment, sau mai bine zis nu se permite de a-l exploata. Cum rămîne cu promovarea sportului în rîndul tinerilor în acest caz? Cîte eforturi a costat acest stadion, ca el să stea de frumuseţe? Oare cîte stadioane ca acesta mai sunt în ţară?
La inaugurare directorul gimnaziului, a spus că de acum încolo pe teren vor juca sute de copii, unde sunt acei copii dom’ Director, dacă Dvs. nu permiteţi ca nimeni să joace pe teren? Şi ultima întrebare, dar cea mai importantă, cînd vor putea toţi doritorii să joace fotbal, nestingheriţi de nimeni, pe acest teren?

Recent, pe un site de știri afiliat comuniștilor (omg.md) am citit un articol care m-a surpris și m-a enervat. Este vorba despre satul de baștină.
De fiecare dată când eram întrebat de unde sunt, chiar mă simțeam mândru când spuneam că sunt din Pelinia, raionul Drochia, nu că aici ar fi totul perfect și frumos. Și totuși, când am citit acel articol am simțit o rușine. Se vorbea din numele toturor cum că ar fi scris o declarație semnată de locuitorii satului (“Noi, locuitorii satului Pelinia, promitem că votul nostru în alegerile parlamentare din 28 noiembrie îl vom acorda Partidului Comuniştilor”).
Nu-mi pot imagina cum e posibil să fie scrisă o declarație de toți oamenii dintr-o localitate? În plus, declarația cică mai este și semnată. Vreau să văd unde este semnătura mea acolo, doar sunt și eu din această localitatea!! Sau semnatura rudelor. Sau poate a vecinilor. Mă mulțumesc si cu mai puțin: vreau doar să văd acea declarație, atât. Cum poți promite votul unui partid politic în numele tuturor sătenilor? Parcă ar fi un pact cu.... Cum se face că eu ca locuitor al acestui sat aflu această noutate de pe un site de știri? Oare pentru mine si părinții mei tot a semnat cineva și a promis votul nostru? La alegeri cineva tot va semna în locul meu, ca la alegerile din aprilie? Voturile doar sunt deja promise...
Mă forțez să citesc tot articolul să vad ce aberații se mai spune în așa zisa declarație care cică e semnată de localnicii din Pelinia. Nu pot să cred că cineva ar fi putut să scrie așa ceva pe un site de știri, fie el și aliatul unui partid politic. Cum poți susține că toți au scris, toți au semnat (așa se făcea pe vremea uniunii, poate mai sunt persoane care trăiesc cu impresia că așa si este), că au promis votul...???
În ziua alegerilor voi merge la votare și cu siguranță nu voi vota așa cum s-a declarat din numele meu și s-a semna pentru toți, sau poate totuși la noi în sat are cineva dreptul să vorbească, să semneze și să facă orice în numele tuturor? Vreau să știu cine e acest împuternicit - Împăratul Peliniei? Mie nu îmi rămâne decât să vă îndemn pe toți să mergeți la vot. Nu voi face reclamă electorală aici, doar vă spun că detest minciuna, iar concluziile articolului sunt sigur că le găsiți singuri.