Ai o noutate sau articol pentru Pelinia? Contactează-ne la pelinia@ymail.com şi noi te vom face auzit!

0

Alegeri parlamentare 2014 - rezultatele din satul Pelinia

"Voința poporului constituie baza puterii de stat. Această voință se exprimă prin alegeri libere, care au loc periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Statul garantează exprimarea voinței libere a cetățenilor prin apărarea principiilor democratice și a normelor dreptului electoral." (Codul Electoral)

Duminică, 30 noiembrie 2014, în Republica Moldova au avut loc alegeri Parlamentare.

În satul Pelinia, raionul Drochia au fost deschise trei secții de votare.
Numărul alegătorilor înscriși pe listele electorale de bază a fost de 6087 persoane, în listele suplimentare au fost incluși 72 alegători, 94 buletine de vot au fost declarate nevalabile. Prezența la vot a fost de aproximativ 58%. 

Din cele 3383 voturi valabil exprimate în s. Pelinia, rezultatele alegerilor sunt următoarele:

1. Partidul Comuniștilor din R. Moldova -                                      878 voturi - 25,95%
2. Partidul Democrat din Moldova -                                                707 voturi - 20,90%
3. Partidul Politic ”Partidul Socialiștilor din R. Moldova” -            628 voturi - 18,56%
4. Partidul Liberal Democrat din Moldova -                                    545 voturi - 16,11%
5. Partidul Politic „Partidul Comunist Reformator din Moldova” - 218 voturi - 6,44% 
6. Partidul Liberal -                                                                          136 voturi - 4,02%

Conform rezultatelor parțiale CEC, au fost procesate 98,26% din procesele verbale:
PSRM - 20,75% - 25 mandate
PLDM - 19,97% - 23 mandate
PCRM - 17,71% - 21 mandate
PDM - 15,94% - 19 mandate
PL - 9,53% - 13 mandate

PLDM, PDM și PL au împreună 55 de deputați, iar PSRM și PCRM 46.
Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat şi Partidul Liberal au început deja discuţiile privind crearea viitoarei coaliţii. Anunțul a fost făcut la 1 decembrie, de către preşedintele PLDM, Vlad Filat în cadrul unei conferinţă de presă.

Vineri, 5 decembrie, Comisia Electorală Centrală se va întruni într-o ședință, în cadrul căreia va fi prezentat procesul verbal al CEC cu privire la totalizarea rezultatelor alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014.

02 decembrie 2014 15 comments
0

De 15 ani cu dorul de Pelinia


Timpul trece, viaţa ne căleşte, iar eu mă întorc cu gîndul la sătucul meu și iarăși simt un dor de casa părintească, de părinţi, bunei şi fraţi, rude, colegi, prieteni. Eu țin foarte mult la satul meu, pentru că acolo îmi sunt rădăcinile şi mă mândresc cu asta. Pentru mine, aici este unicul colţişor de rai de pe pământ, aici ştiu cine sunt, de unde vin şi încotro mă îndrept. 
     Oriunde ne-ar purta valurile vieţii, satul natal nu se poate uita niciodată. Satul meu Pelinia – locul unde pentru prima oară am simţit mirosul vieţii, locul unde am început să visez cu ochii deschişi, unde am devenit eu însumi o persoană care poate înţelege realitatea.
   Dacă îţi uiţi locul de baştină te uiţi pe tine însuţi, dar cum poate fi uitat locul unde din frageda copilărie vîntul îmi murmura multe vise, iar visele urmau să devină realitate... Copilăria este cea mai frumoasa perioadă a vieţii de care-ți amintești cu drag, este vârsta frumuseţii sufleteşti.
   Nu ştiu cum se face, dar întotdeauna preţuim ceva doar după ce nu-l mai avem sau după ce a trecut. Mă refer aici şi la timp sau la anumite etape din viaţa noastră. Anul acesta am împlinit 15 ani de când am plecat de-acasă, din satul meu iubit. 15 ani s-au scurs de când am absolvit şcoala, nici nu ştiu când au trecut aceşti ani. Parcă mai ieri eram eleva Şcolii Nr.1 din s. Pelinia şi mă gîndeam pe ce drum să apuc. Noi am fost ultima generaţie, care am învăţat 11 clase, după care școala a devenit liceu.
 
 În această vară din 2014, a venit timpul, ca dupa 15 ani de şcoală, să ne revedem cu colegii de clasă, cu prietenii din sat, cu foştii profesori. Fiecare dintre noi și-a format o carieră, a întemeiat o familie şi cresc copii frumoși.
   Cu toții avem amintiri nostalgice faţă de locul unde ne-am născut, unde am învăţat să spunem primul cuvânt, unde am făcut primii pași. Fie că suntem născuţi la oraş sau la sat, locurile unde ne-am petrecut copilăria, ne vor fi dragi, ne vor trezi amintiri frumoase și clipe nostalgice. Deşi sunt 15 ani de cînd am plecat din satul natal, parcă toate au rămas intacte în mintea mea. Este mult de atunci, însă mă revăd copilă, jucându-mă cu prietenii de seama mea, făcând diferite năzbâtii. Îmi amintesc, când plecam în câmp cu oiţele dis de dimineaţă, iarba plină de roua proaspătă, sau când de dimineaţă mergeam la culesul roadei şi munceam cu drag de zori până seara, toţi plini de viaţă şi foarte veseli.
 
Copilăria mea este o poveste în care satul meu înseamnă mult, am învăţat multe, de aceea niciodată nu voi uita unde am crescut şi de unde am pornit. Satul meu este locul care mă defineşte ca om, un sat cu oameni dragi, buni, inimoşi, gospodari şi prieteni săritori la nevoie, în care poţi avea nădejde, un sat pitoresc cu o mulţime de tradiţii.
   Aici am întâlnit prima mea dragoste, am ieşit prima dată la întâlnire şi mi-amintesc cum număram stelele pe cer. Aici am petrecut momente ce nu le pot şterge din suflet. De fiecare dată cînd veneam în sat aveam o nostalgie în suflet, aveam emoţii…de parcă mai ieri s-au petrecut toate.
   Cu toate că-mi iubesc satul, venim cam rar pe-acasă, poate pentru că aşa au venit timpurile. Suntem prinși cu grijile de fiecare zi și uneori nu ne mai permite buzunarul să venim des în sat. Și parcă nu mai este ce-a fost odată, totul se schimbă, cu trecerea anilor se renunță la tradiții și e păcat.
   Îmi amintesc şi de iernile friguroase în care mă jucam cu zăpada şi făceam bulgăraşi de zăpadă. Admiram cu mult interes cum fulgii cădeau lin pe mâna mea la fel de îngheţată, transformându-se încet - încet în picături reci de apă. După ce mă jucam o oră întreagă în zăpadă, intram repede în casă şi mă încălzeam la gura sobei, dar acum toţi stau la calculatoare sau cu telefoanele în faţă şi nu mai știu de bulgări de zăpadă sau săniuş.
   Cu câtă nerăbdare aşteptam vacanţa de vară, ca să mergem la tabăra de pe dealul din Hîrtop şi la iazul de acolo…Acum tabăra nu mai lucrează sau mai bine spus: e folosită pentru alte scopuri. Dar la tabără îmi făceam atîţia prieteni, atîtea amintiri…
Și toamna o așteptam cu nerăbdare, să mergem prin parc, prin frumosul colorat de frunze, de mână cu prietenul, alergam printre copaci, adunam frunzele multicolore şi făceam coroniţe pe care le purtam pe cap, cîte amintiri… Şi-acum mă copleşesc emoţiile, cînd mă apropii de sat. De pe deal văzîndu-l, un sat mare şi frumos, casele aşezate în rând, oamenii lucrînd pământul.
 
Nu pot spune că acum duc lipsă de ceva, a fost greu să agonisesc tot ce am acum, dar am o familie frumoasă, am o facultate, am o carieră, un serviciu, am un scop în viaţă… Cea mai mare bogăţie este o dulceaţă de fetiţă pe care o creştem împreuna cu soţul şi-i oferim toată dragostea noastră. Când va creşte mare, sunt sigură că va înţelege şi ea că satul Pelinia este un sat deosebit. Aş putea să povestesc multe despre satul meu drag, cred că aş putea să scriu şi o carte cu amintiri frumoase despre tot ce mă leagă de aceste locuri. Momentele mai puţin plăcute încerc să le dau uitării, cu toate că nimic nu se uită definitiv.

Poate voi reveni cândva... poate la vară, 
Să-mi văd prietenii, bunicii să-mi jelesc... 
Dacă mi-ajută Domnul să pot, să mă-ntorc iară, 
Voi săruta pământul pe care îl iubesc!

Articolul este înscris la concursul Dincolo de Cuvinte
Autor: Arnaut (Burciu) Corina Nicolae

22 septembrie 2014 13 comments
0

Dragostea de patrie se regăseşte în dragostea de casă


Motto: ”Moldova n-a  fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a  voastră,  ci a urmașilor voștri  și  a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor…” replica lui Ștefan cel Mare scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea în „Apus de soare” 

Moldova, acest scump cuvânt, dulce ca mierea, poate prea dulce…
 Avem pământul cel mai bun din lume, cu câmpii, livezi, vii, codri deși și oameni harnici, săritori la nevoie. Acest popor iubitor de muncă, plugarii umili cu fruntea în pământ, a avut de trecut prin grelele ispite ale istoriei. 
     Trecutul acestui neam este scris în istorie prin culoarea sângelui, nu pentru că a fost un popor ce am iubit vărsările de sânge, ci pentru că suntem poporul care a îndurat până la sânge invazii, războaie, deportări, umiliri. Eroismul acestui neam s-a manifestta întotdeuna prin rezistență.
  Încă de la îneputuri, suntem un popor alcătuit din străvechii Daci și luptătorii Romani.  Țărîna ne-a fost altarul nostru, templul în care a înflorit viața pe acest meleag, am fost oamenii căror fericirea ne-a înflorit sub tălpi, am fost oamenii care prin trudă noastră am adus zile senine, zile de pace, pline de iubire și speranță. Pentru că dragostea de patrie se regăseşte în dragostea de casă, de credință, dragoste de părinți, de locurile natale. 
Cât sânge au spălat apele râurilor noastre, câți eroi și-au dat viața pentru pământul nostru, cât de mult întuneric a venit de la ”Frontul de răsărit” ? Și totuși, am reușit să rămânem demni, noi - poporul român, ce nu am plecat capul în fața sabiei.

 Un singur lucru nu a știut cotropitorul despre noi când a încercat să ne desființeze neamul. Puterea unui neam se află în rădăcinile adâncite în istorie, pline cu seva credinței, a limbii, culturii și tradiției păstrate din strămoși. Chiar dacă distrugi coroana copacului, rădăcinile supraviețuiesc, dau noi lăstari, mai deși mai puternici, lăsând întotdeauna urmași ce vor răzbate spre lumină!
Istoria nu se încheie aici, ea va continua în veacul vecilor… și noi suntem cei ce o făurim în prezent, noi suntem lăstarii ce refacem marea armată a domnitorilor de cândva. 
 Ca și miile de tineri frați și surori întru acest neam, o voi spune demn, cu mîndrie și iubire, fără urmă de teamă:  Țara mea dragă, meriți să fii iubită! 

Articolul este înscris la concursul Dincolo de Cuvinte
Autor: Grumeza Ștefan 

15 septembrie 2014 1 comments
0

Pagini din istoria familiei mele

 În stânga străbunelul Andrei, în mijloc unchiul Ștefan și mătușa Eugenia
În dreapta străbunica Xenia 
În nopțile geroase de iarnă ,când lumea se așează la gura sobei pentru a toarce, țese sau pentru a povesti,  noi am poposit la străbunica pentru a mai sta de vorbă cu cea care ne-a adus zilele senine de astăzi.
 În casă e cald. Trosnesc lemnele în sobă. Străbunica împletește mănuși . Deodată lasă lucrul și pe obrajii ei cu riduri adânci curg lacrimi. Stăm ghemuiți încălzindu-ne și așteptăm tăcuți cu mici fiori, deoarece știm că odată cu  lacrimile bunicii urmează o povestire, care cândva i-a rănit sufletul.  Își amintește cu durere ca de năluca care zbuciuma întregul sat pe acea vreme cruntă. Era îmbrăcată sărăcăcios, flămândă și înghețată. ”Doamne, când a venit vestea despre război eram cu tata pe câmp la lucru.  Aveam numai 21 de ani...” își amintește printre lacrimi străbunica Xenia. Armata era aidoma unei turme risipite care călca în picioare hrana ce ar fi putut feri încă mulți oameni de foame.  Sărmana sa mamă, își aduna puterile ca să trăiască în numele lor. Avea rude în satul vecin, care reușise să salveze ceva porumb și făcea mereu cale încolo și înapoi ca să-și aducă măcar câte un pumn de grăuncioare, păstrate și ascunse cu sfințenie.

Bunica Liuba
 Este foarte dureros să-ți amintești asemenea grozăvii, spune ea, dar amintirile vin și pleacă, nu le poți șterge definitiv.
Grâul fiert era o delicatesă, ceva rar întâlnit și pe timpul foametei, când de multe ori era în pragul amețelei, închidea ochii, își închipuia niște cai frumoși, sătui de grâu, porumb chiar și de pâine.  Oamenii vegheau zi și noaptea pe lanuri, așteptând să se coacă grâul. ”Și,  iată, anume de aici multora li s-a tras moartea, socoteau că au scăpat deja , mâncau lacom, nedeprinși cu hrana și ... închideau ochii pe veci. Lumea se stingea și se stingea, la  noi în sat o parte au rămas, dar doua s-au stins. Mulți au fost deportați de sovietici.  Preot nu era, deoarece pe atunci preoții nu aveau viață bună, ori impozitele erau mari , oamenii mai degrabă erau încurajați să-l fluiere decât să-l respecte. Toate erau cu picioarele-n sus , oamenii înnebuniți de nevoi nu-și găseau locul.  Mai veni și o scrisoare, care ne anunța că fratele Dumitru e pe front...”
În 1944 , la 28 aprilie străbunica căpătase în sfârșit un sens pentru care merita să trăiască. Odată cu venirea pe lume a fiicei, ea a înțeles ce este adevărata fericire. Pentru ea și acum fericirea e atunci când se gândește la cei din familie. Nu poate fi nimic mai prețios decât un copil pentru care merită să trăiești indiferent de toate. Ce însemnă un copil pe vreme de foamete și război, pe timp de iarnă sau noaptea când zburau avioane de luptă, cu bombe, cu focuri de armă? Străbunica a fost o mamă grijulie, toată mâncarea găsită o dădea copiilor, mâncau frunze de știr, salvie. Unii încercau să vâneze șobolani, corbi, chiar și câini.
În iarna lui 46 spre 47, sovieticii strângeau totul pentru stat, dar oamenii mureau de foame. Dacă lăsau măcar puțin din cât au luat, oamenii scăpau cu viață, sau măcar își hrăneau copiii.Celor cărora le-au scos totul de prin pod, colhozul nu le dădeau nimic, credeau că trebuie să mai aibă câte ceva ascuns, dar nimeni nu mai avea nimic, numai sufletul...


Cât trecutul ținem minte, mai există lucruri sfinte. Eu cred că fiecare trebuie să cunoască povestea familiei sale, chiar dacă unele amintiri sunt greu de povestit, e bine dacă are cine să ni le spună. Unii vin, alţii pleacă, iar faptele vor rămâne înscrise poate nu în istoria lumii, dar în istoria fiecărei familii, în gândurile noastre pentru a fi un exemplu bun generațiilor tinere.


   
Articolul este înscris la concursul Dincolo de Cuvinte  
Autor: Pripa Mădălina

12 iulie 2014 2 comments
0

Concurs ”Dincolo de cuvinte”

Noi, administratorii blogului Pelinia.blogspot.com, ne-am propus să organizăm un concurs pentru tinerii deștepți și talentați din satul nostru.
Și pentru că suntem siguri că Pelinia are mulți elevi capabili, îi vom promova și răsplăti cu premii de carte.

Tot ce trebuie să faci, e să scrii un eseu/articol despre ce vrei tu. Prioritate vor avea temele despre satul Pelinia, evenimente, personalități. De asemenea, ne puteți scrie despre problemele tinerilor sau a locuitorilor din localitate. Așteptăm părerile voastre și în eseuri patriotice, despre istorie, limba română, neam, tradiții, obiceiuri, port național și păstrarea valorilor strămoșești.
Textele trebuie să aibă conținut unic și să fie neapărat scrise de voi!
Cele mai bune eseuri vor fi publicate pe blog sau chiar și pe unele site-uri partenere. Fiecare are șanse egale pentru a câștiga, trebuie doar să demonstrați că mai sunt mulți elevi buni și asta înseamnă că vor fi multe cărți oferite în dar.
Cei care nu au talent la scris, dar pot face altceva impresionant, de exemplu, pot broda, croșeta, sculpta, desena, modela, pot compune poezii, povești, cântece sau orice altceva, ne pot trimite imagini sau filmulețe cu lucrările lor, câte ceva despre ei, ce vor să facă pe viitor sau ce profesie și-ar alege și noi îi vom ajuta să-și afirme talentul.
Așteptăm participanții să ne scrie pe adresa de e-mail al blogului nostru: pelinia@ymail.com
De asemenea ne puteți găsi pe contul de Facebook sau pe Pagina Pelinia,
iar pe odnoklasniki: Pelinia Moldova.
Mult succes tuturor!      

                          
”Cărţile sunt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni; sunt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri, şi cei mai răbdători profesori” Charles William Eliot

”Numai citind mereu creierul tău va deveni un laborator nesfîrşit de idei şi imagini”.- Mihai Eminescu

17 iunie 2014 3 comments
0

Bradul de Crăciun 2013-2014

Sărbătorile de iarnă sunt așteptate de toți, acestea aduc veselie, întâlniri cu rudele și prietenii, tradiții frumoase și multe daruri. Cei mici, participă fericiți mai întâi la împodobirea bradului de acasă. Apoi învață colinde, urături și poezii pentru moș Crăciun.

Bradul, chiar dacă este natural sau arfificial, face parte din tradiția sărbătorilor de iarnă. Așa cum spuneam, fiecare încearcă să aducă un pic de magie în casele lor, aprind beculețe, împodobesc brăduțul. Această tradiție a fost preluată și de instituții publice, școli grădinițe, magazine, restaurante, bănci, fabrici, oficii. De asemenea, fiecare localitate, fie ea capitală, oraș sau chiar sat, într-o zonă centrală amplasează un brad împodobit.

Satul Pelinia, în acest an, a avut parte de un brad de Crăciun mare și frumos. A fost amplasat într-o zonă accesibilă unde s-au putut face poze și chiar dansa în jurul bradului. Totuși, bradul putea fi împodobit mai bine. Părerile localnicilor însă au fost unanime: ”Acest brad este cel mai frumos din ultimii ani!”.

Câțiva ani la rând, bradul de Crăciun al satului, era un brad din colțul primăriei. Și nu cred că a avut cineva pretenții din cauza că era un brad care creștea acolo, dar nu era ales unul cu o poziție accesibilă. În consecință, nici nu se vedea bine, nici nu putea ajunge cineva la el măcar să facă niște poze la brad. Pentru detalii, click aici: Bradul de Crăciu 2012-2013. Chiar dacă părerile erau împărțite, probabil domnul primar a aflat că localnicii nu erau mulțumiți de bradul de lângă primărie și în acest an a schimbat complet lucrurile, deci se poate.

Satul Pelinia e un sat mare, cu oameni harnici și gospodari, iar cei care nu au avut un brad acasă, s-au putut bucura de cel din centru satului, care se vedea bine de peste tot. Locuitorii merită acest gest frumos de atenție din partea autorităților, din partea celor pe care i-au votat în alegeri. Și acest brad, nu e un capriciu, cum ar putea unii să afirme, e o siguranță că localitatea este încă una prosperă, înseamnă speranța că în acest sat mai locuiește cineva, că nu sunt toți plecați. Iar cei care vin acasă de sărbători în satul de baștină, nu găsesc un sat părăsit, așa cum sunt multe altele, dar un sat mare, cu brad frumos, cu copii care merg cu colinda și cu uratul de sărbători...

P.S. Această poză ne-a fost trimisă pe facebook. Dacă are cineva poze mai reușite, le publicăm fără nici o problemă. 

20 ianuarie 2014 4 comments

Abonează-te aici

Plai moldovenesc - Sârba de la Pelinia

Etichete