Joi, 2 iunie, creştinii ortodocşi au sărbătorit Înălţarea Domnului. În ajun de Ispas, gospodinele coc pască şi încondeiază ouăle. Şi în satul Pelinia, raionul Drochia, creştinii pregătesc bucate tradiţionale pentru a sărbători Înălţarea Domnului. După slujba de la biserică oamenii, se salută spunând Hristor s-a Înălţat. Se spune că această zi este la fel de importantă, ca şi Paştele.

Liuba Burciu din satul Pelinia, raionul Drochia în ajun de Ispas coace plăcinte şi cozonac. Ea spune că sărbătoreşte Înălţarea Domnului împreună cu rudele şi vecinii. Nici ouăle încondeiate nu lipsesc de pe masa de sărbătoare.

De Ispas ortodocșii merg la biserică cu crenguţe de nuc şi le sfinţesc. Acestea sunt puse la icoane şi păstrate anul întreg pentru a feri casa de cele rele.

În Pelinia, ca și în întreaga țară, iar au loc alegeri. De această dată – alegeri locale. În listele electorale au fost incluşi 6046 alegători, care îşi pot exercita dreptul la vot în cadrul a 3 secţii de votare, care se află în incinta Casei de Cultură, Liceului Teoretic şi a Gimnaziului din localitate.
Eșchierul politic e aproximativ același ca și în toată Moldova: PCRM, PLDM, PD și PL. La acestea se mai adaugă și Partidul Umanist, dar și independenții.
Actualul primar, Gheorghe Bagrin, după perindarea de-a lungul timpului prin mai multe partide, la aceste alegeri va fi candidat independent. PCRM-ul a înaintat candidatura lui Ion Postolachi, rezident la Drochia, dar cu origini din Pelinia. În aceiași situație este și candidatul din partea PD, Ion Țurcanu, care este din sat, dar locuieșe și practică avocatura la Bălți. PLDM-ul propune candidatura lui Valeriu Țurcanu, iar din partea PPDM candidează directorul Gimnaziului, Ion Pripa, fost primar în perioada 2001-2005. Lupta pare strânsă și probabil nu se va decide din primul tur. Cu șanse reale pornesc actualul primar, dar și candidații din partea PD, PCRM și poate PLDM.
În lupta pentru un loc în consiliul sătesc, bătălia e între aceleași 3 partide, la care cu siguranță se vor alătura și reprezentanții Partidului Liberal condus de Petru Chilaru(directorul Casei de Cultura).
Deci, lupta e strânsă, candidați avem mulți și din toate partidele și de toate orientările; toți sunt din sat: atât la consilieri, cât și la primar. Așa că, îndemnul nostru, dacă va pasă de satul în care ați crescut şi aveţi viză de reşedinţă în Pelinia, indiferent dacă mai locuiți sau nu aici, veniți acasă și exprimați-vă votul pentru candidații care, sperăm noi, vor face din Pelinia o localitate cu care să ne putem mândri.

Accesaţi Rezultatul alegerilor din Pelinia pentru a vedea rezultatul alegerilor locale.

Paştele este o sărbătoare de familie, cu toţii vin acasa la părinţi, ca o reuniune puternică în aşteptarea acelei minuni a învierii.
Credinţa, dar şi voinţa îi aduce pe oameni la biserică. Noaptea Învierii este foarte scurtă. Unii se bucură întreaga noapte de liturghie, de cântece si rugăciuni înălţate acestei sărbători. Marea majoritate se duc la biserică dimineaţa devreme, toţi iau de acasa câte un coş frumos în care au pregătit pască, cozonac, ouă roşii, sare şi alte bunătăţi pe care le iau la biserică pentru a le sfinţi.
Aceste bucate sfinţite la biserică se aduc apoi acasă şi se mănâncă de dimineaţă cu mare grijă. Tradiţiile paştelui ne-au învăţat să ne spălăm pe faţă cu apă dintr-o cănuţă unde este un ou roşu sfinţit şi nişte bănuţi, iar cel mai mic, de obicei, se spală ultimul şi ia bănuţii.
Cea mai evidentă minune a învierii este pogorârea focului haric la Ierusalim la mormântul Domnului. De acolo se aduce şi în Chişinău, de unde focul ajunge şi în celelalte localităţi din Republica Moldova, inclusiv şi Pelinia, iar oamenii sunt fericiţi să aducă acasă o lumină aprinsă din acel foc care demonstrează că acolo sus cineva are grijă de noi.
La o săptămână după Paşte, se serbează Paştele Blajinilor. Este ziua pomenirii celor care nu mai sunt în viaţă. Toţi pleacă la cimitir, la locul de odihnă a rudelor, a străbuneilor, buneilor, poate a părinţilor, a fraţilor sau chiar a copiilor. Durerea despărţirii este alinată de speranţa învierii. Se dă de pomană pentru cei răposaţi, se întâlnesc rude, cunoscuţi, prieteni şi vorbesc lucruri frumoase despre cei duşi, gustă nişte vin şi dau pomelnicul unde sunt notate numele tuturor celor răposaţi, părintelui pentru rugăciunea de înviere
"Dumnezeu sa-i odihnească
Dumnezeu sa-i fericească
Veşnica lor pomenire..."
Paştele Blajinilor la noi în sat se serbează în ziua de duminică. Cimitirul este foarte mare, iar mormintele prea dese. De ceva timp se construieşte o nouă biserică în celălalt capăt de sat care îşi face un cimitir nou aflat la ceva distanţă de sat unde deja sunt câteva morminte, iar Paştele Blajinilor aici se serbează în ziua de luni. Toţi cei care au rude înmormântate în cimitirul nou, au şi în celălalt mare, de aceea lunea, a doua zi, au tot timpul să-i pomenească pe cei înmormântaţi în cimitirul cel nou. Părintele obişnuieşte să facă rugăciunea, apoi să ţină predică, să cheme lumea la biserică şi să le amintească de viaţa de apoi de care trebuie să se îngrijească.

În continuare, avem bucuria să vă prezentăm un filmuleț antropologic realizat în urma unei cercetari etnografice în satul Pelinia, Republica Moldova, 2006 de către Valeriu Antonovici. Mulțumim și pe această cale domnului Valeriu Antonovici pentru permisiunea de a publica acest video.

Au cântat, au colindat şi au dansat în ciuda gerului de afară. Colectivele artistice din Pelinia,împreună cu administraţia locală, au organizat carnavalul de Revelion, în aer liber. De la mic la mare au jucat hora în centrul satului şi şi-au amintit datinile străbune.

Copiii s-au bucurat şi de prezenţa lui Moş Crăciun la sărbătoare.

Anul acesta este pentru prima dată când locuitorii din Pelinia au parte de carnavalul de Revelion în aer liber.

Petrecerea din centrul satului a costat primăria aproape trei mii de lei.

Creştinii ortodocşi de stil vechi sărbătoresc la sfârșitul lunii ianuarie ajunul Bobotezei sau a botezului lui Hristos în apele Iordanului. Preoţii au oficiat, cu această ocazie, slujba de sfinţire a apei, iar credincioşii au venit ca să ia Agheasma Mare.

Şi oamenii din satul Pelinia, raionul Drochia, au venit în această dimineaţă la biserică să-şi ia apă sfinţită.

Slujitorii bisericii recomandă să se ţină post în ajunul Bobotezei, pentru curăţarea sufletului şi trupului înainte de a lua apa sfinţită.

Mai multe detalii, în filmulețul de mai jos:

Sunt mai multe legende cu privire la originea numelui “Pelinia”. O primă legendă ne spune că pământul ar fi aparţinut unui boier cu numele “Pelin”, de unde a rămas şi numele acestei localităţi. Altă legendă spune că numele satului vine de la cuvântul “pelin”. Se zice că în trecut, pe locul unde este aşezat acum satul, creşteau lanuri mari de pelin. Planta era destul de înaltă, iar primii locuitori o taiau cu topoarele şi îşi acopereau chiar şi colibele…
Amară ca pelinul a fost şi viaţa localnicilor de-a lungul istoriei: au avut de îndurat foamete, război, deportări, regim sovietic… comunism… şi din nou comunism…
Mă mândresc cu satul de baştină şi din respect pentru istoria neamului meu şi pentru istoria satului meu. Mă doare foarte mult când văd şi aud că multe persoane nu cunosc numele adevărat al satului în care s-au născut și locuiesc. Cea mai întâlnită greşeală este “Pelenia”. Este foarte urât atunci când vedem tineri, persoane cu studii care nici măcar nu ştiu numele adevărat al satului natal. Unora le-a fost de învăţătură când au descoperit acestă greşeală prin acte şi au cheltuit o groază de bani ca să-şi îndrepte greşeala indiferenţei şi neştiinţei lor.

Pe site-uri de socializare, gen odnoklasniki, sunt persoane care spun că sunt din localitatea Pelenia. Aşa localitate în Republica Moldova nu există!!! Mă gândesc oare de ce unii tineri nu cunosc un lucru atât de important?! Doar la şcoală, când semnam fiecare caiet, trebuia să scriem şcoala, localitatea, numele şi prenumele. Atâţia ani la rând: 9, sau chiar 12(doar satul nostru mare şi frumos are şi liceu). Oare profesorii nu vad aceste greşeli? Dacă e să caut mai adânc mi se face ruşine şi totuşi sunt gata să divulg un secret. Am crescut şi am învăţat cu respect faţă de profesori, dar acum respectul a ramas doar pentru unii. Totuși, în acest articol nu vreau să critic deloc munca de profesor.

Recent am văzut un caiet personalizat cu diferite informaţii despre sida, creat prin implementarea unui proiect de către “Centrul de Acces la Informaţie şi Instruire” din localitate. Aşadar, oamenii noştri după ce au scris proiectul, au început să facă seminare nu doar la noi în sat, dar şi prin satele din apropiere. Au făcut ceva foarte bun, după care pozele colectate le-au inclus în acest caieţel personalizat. Fiecare poză are menționată localitatea unde a fost făcută. Totul bine și frumos până aici, doar că mi-a atras atenţia un mic detaliu: fiecare poză cu satul nostru avea inscripţia “Pelenia”. Şi acum întrebarea: “Cum se face că nici la Centrul Pentru Informare, nu se cunoaște numele adevărat al satului?”.
O ultimă precizare: la noi în sat numele cel mai des întalnit pentru un local este „Peliniţa”: la orice bar, cafenea, cooperativă de producţie şi multe altele. Mai nou, a apărut și Peleniţa, dar acesta este un nume pentru un local, obiect propriu, poate să-l numească cum doreşte! Pentru mine este important să fie numit satul meu cu numele adevărat...

Atunci când te chem,
Simt un amar şi un dor.
Numele tău nu-mi răspunde în lume
Eşti locul cel mai sfânt şi mai scump
Pelinia, ești locul în care-am crescut…

Pe data de 30 octombrie a fost zi de doliu naţional. Cu părere de rău menţionez faptul că foarte puţini dintre noi, cei care locuim, sau cei care ne tragem din această micuţă şi osândită ţară, au ştiut acest lucru. În satul de baştină am încercat să le amintim.
Doina si Ion Aldea Teodorovici – 18 ani de la trecerea în nefiinţă. Eu îmi amintesc încă vremea când ei erau în viaţă. Deşi nu aveam nici 10 ani, îmi amintesc foarte clar că atunci cand la tv cânta o piesă de-a lor, era mai ceva ca la biserică, cu toţii ascultam în tăcere fiecare cuvânt, îi strigam repede pe toţi să vină să asculte. Pentru mine şi pentru familia mea, ei au înseamnat foarte mult. Moartea lor a zguduit acest popor însetat de adevăr şi a lăsat o tăcere... Ei au fost nişte luptători care au marcat istoria. Melodiile lor erau ca nişte rugăciuni care ajungeau nu numai la orice inimă, rugăciuni care au ajuns şi la Dumnezeu. Poate chiar el a trimis la noi cei mai buni 2 îngeri care să lupte pentru acest popor strivit şi îndobitocit de antihristul roşu cu secera şi ciocanul în mână.
Piesele lor erau unice, pline de adevăr, dreptate şi veşnicie; au amintit acestui popor despre istoria noastră cea adevărată, despre fraţii de peste Prut, despre limba noastra cea română, despre Eminescu...
Au fost să cânte pentru ostaşii noştri ca să îi îmbărbăteze, chiar pe front, în timpul războiului din Transnistria. Nu aveau frică decât de Dumnezeu...
Au murit ca nişte sfinţi în tăcere, în ascundere, pentru că adevărul cântat de ei în rugăciuni aducea frica pentru mincinoşi pentru ca nu cumva să fiarbă sângele românesc răpus sub jug, ca nu cumva să se împace între ei fraţii şi să dea mâna pentru totdeauna...
Aceşti eroi ai neamului românesc merită toată recunoştinţa, mai ales a noastră, a celora din Basarabia, iar piesele lor vor fi ascultate şi cântate încă multe generaţii.
Pe 30 octombrie am pregătit nişte afişe ca să reamintim locuitorilor din Pelinia despre Doina si Ion. Am pregătit câteva doar pentu panoul informativ din centrul satului, unde era deja tot spaţiul ocupat cu afişe electorale, le-am facut loc tot acolo, am zis că merită, păcat că peste noapte din trei a rămas doar un afiş, dar nu mă aşteptam la minuni în satul nostru. E bine şi aşa, măcar un afiş care strigă după adevăr...








Doina Si Ion Aldea Teodorovici - Lăsaţi-ne în legea noastră!

Peste biata noastră humă,
Peste omul necăjit,
Vine iar un fel de ciumă,
Vine roşu plebiscit,
Bine nu scăpăm de una,
Şi-alta vine peste noi,
Ne ineacă mătrăguna,
Şi un greu străin gunoi.

Refren:
Vrem sa trăim sub stea albastră,
Cum inimii îi place,
Latinii inimi cum îi place.
Lăsaţi-ne în legea noastră,
Lăsaţi-ne în pace,
Lăsaţi-ne odată in pace!

Moşii noştri cu prescura,
Cît aici au vieţuit,
Ştiau numai de scriptură,
Nu ştiau de plebiscit,
Unde-a apare a voastră mască,
Numai vrajbă semănaţi,
Faceţi să se războiască între dînşii fraţi cu fraţi.

Refren

Trist e în lumea cea de flanduri,
Trist e graiul cel smintit,
Cel clădiţi pe referendul,
Pe pricazul cel stropşit,
Doamne tu coboarăţi mila,
Căci ma curmă zdrobitor,
Şi iubirea cu de-a sila
Şi tovărăşia lor.

Refren