
După ce ieri am plasat pe acest blog articolul referitor la problema cu miniterenul de la gimnaziul din sat(Clik aici pt a citi acel articol), am avut un feedback foarte mare la problema dată, ba chiar aş spune nesperat de mare. Astăzi surprizele au continuat, la postul de televiziune Jurnal TV, la emisiunea „Deşteptarea”, rubrica “Blogojoy” cu Serghei Bezniţchi, a fost dezbatută şi problema noastră (vezi video mai jos). Singura remarcă pentru realizatorii emisiunii ar fi că întrebarea CÎND? ar trebui adresată în special Domnului Director al Gimnaziului, decît primarului, dar e bine şi aşa, mulţumim şi pentru asta.
Ne bucurăm foarte mult că a fost sensibilizată opinia publică referitor la acest caz, ne bucurăm că a aparut despre ce am scris noi la TV, astfel poate se va mişca trenul din loc mai repede, astfel încît să se facă ceva vizibil şi palpabil, adică să fie posibil să joace toţi doritorii pe terenul nou construit, iar aceasta cît mai repede.
P.S. Pentru cei care vor sa vadă toată emisiunea, aceasta este disponibila pe Jurnal TV: Desteptarea - JurnalTV
Cu toţii ne dorim ca noi, copii noştri să avem un mod sănătos de viaţă şi necătînd la condiţiile economice, să avem unde ne ocupa cu sportul. Aceasta îşi doreşte toată lumea modernă, iar ca un reprezentant al acestei lumi moderne si UEFA (Union of European Football Associations), care prin intermediul FMF (Federaţia de Fotbal a Moldovei) promovează practicarea unui mod sănătos de viaţă, practicarea sportului, în special al fotbalului desigur şi pentru aceasta ajută ţărişoara noastră cu nişte terenuri artificiale de fotbal, pe care federaţia decide unde să fie instalate. Deocamdată ne oprim aici şi trecem în satul Pelinia, unde la gimnaziul din sat nu este sală sportivă, era doar un teren sportiv în aer liber. Cu mai bine de 10 ani în urmă directorul gimnaziului a decis să facă o sală sportivă pentru elevi, un gest nobil, doar că bani pentru aceasta nu erau. Aşa s-a hotărît să se recurgă la metoda des întîlnită în ţara noastră: să fie strînse fonduri de la elevi. Între timp, peste cîţiva ani de zile, primăria, sau gimnaziul din Pelinia(nu vă pot spune cu exactitate) a cîştigat un proiect de la FMF, care constă în construirea unui miniteren de fotbal cu iarbă artificială. Gazonul era din cele donate de UEFA, trebuiau achitate lucrările de instalare, alte materiale şi atît. La gimnaziu au început a strînge bani pentru teren deja. Cînd au început lucrările de instalare şi amenajare a terenului, o mulţime de elevi, au lucrat voluntar, sau mai puţin voluntar la el. Într-un final, la sfîrşitul anului şcolar într-o manifestaţie festivă, la care a participat Preşedintele FMF – Pavel Ciobanu, Primarul satului Pelinia – Gheorghe Bagrin, Preşedintele raionului Drochia – Vladimir Călăraş, Directorul gimnaziului – Ion Pripa, şi alţi oameni de vază din sat şi raion, a fost inaugurat miniterenul de fotbal, care era destinat pentru popularizarea fotbalului şi care era destinat pentru toţi doritorii, cel puţin aşa s-a declarat iniţial.
Ulterior însă, acest teren a fost închis pentru toţi doritorii de a juca fotbal pe el, motivul fiind că în conformitate cu standardele impuse de specialiştii de la FMF, pentru a se putea efectua careva activităţi pe gazon, trebuie să fie pus şi nisip sub gazonul artificial. Aşa a fost toată vara. Culmea: aşa este şi acum, cînd copii au revenit la lecţii şi şi-ar fi dorit să joace o miuţă la lecţiile de sport, sau de ce nu şi la recreaţii, sau după ore. Se vede că nu s-a găsit încă nisip în părţile Peliniei, sau poate condiţiile meteo i-au încurcat pe cei de la gimnaziu să pună nişte nisip toată vara pe teren, sau poate n-au ajuns bani şi elevii iarăşi vor strînge bani, de data aceasta pentru a procura nisip?
Cert este faptul că deşi a fost inaugurat cu mult fast şi cu multe cuvinte frumoase, acest teren, nu este funcţionabil pînă la moment, sau mai bine zis nu se permite de a-l exploata. Cum rămîne cu promovarea sportului în rîndul tinerilor în acest caz? Cîte eforturi a costat acest stadion, ca el să stea de frumuseţe? Oare cîte stadioane ca acesta mai sunt în ţară?
La inaugurare directorul gimnaziului, a spus că de acum încolo pe teren vor juca sute de copii, unde sunt acei copii dom’ Director, dacă Dvs. nu permiteţi ca nimeni să joace pe teren? Şi ultima întrebare, dar cea mai importantă, cînd vor putea toţi doritorii să joace fotbal, nestingheriţi de nimeni, pe acest teren?

Recent, pe un site de știri afiliat comuniștilor (omg.md) am citit un articol care m-a surpris și m-a enervat. Este vorba despre satul de baștină.
De fiecare dată când eram întrebat de unde sunt, chiar mă simțeam mândru când spuneam că sunt din Pelinia, raionul Drochia, nu că aici ar fi totul perfect și frumos. Și totuși, când am citit acel articol am simțit o rușine. Se vorbea din numele toturor cum că ar fi scris o declarație semnată de locuitorii satului (“Noi, locuitorii satului Pelinia, promitem că votul nostru în alegerile parlamentare din 28 noiembrie îl vom acorda Partidului Comuniştilor”).
Nu-mi pot imagina cum e posibil să fie scrisă o declarație de toți oamenii dintr-o localitate? În plus, declarația cică mai este și semnată. Vreau să văd unde este semnătura mea acolo, doar sunt și eu din această localitatea!! Sau semnatura rudelor. Sau poate a vecinilor. Mă mulțumesc si cu mai puțin: vreau doar să văd acea declarație, atât. Cum poți promite votul unui partid politic în numele tuturor sătenilor? Parcă ar fi un pact cu.... Cum se face că eu ca locuitor al acestui sat aflu această noutate de pe un site de știri? Oare pentru mine si părinții mei tot a semnat cineva și a promis votul nostru? La alegeri cineva tot va semna în locul meu, ca la alegerile din aprilie? Voturile doar sunt deja promise...
Mă forțez să citesc tot articolul să vad ce aberații se mai spune în așa zisa declarație care cică e semnată de localnicii din Pelinia. Nu pot să cred că cineva ar fi putut să scrie așa ceva pe un site de știri, fie el și aliatul unui partid politic. Cum poți susține că toți au scris, toți au semnat (așa se făcea pe vremea uniunii, poate mai sunt persoane care trăiesc cu impresia că așa si este), că au promis votul...???
În ziua alegerilor voi merge la votare și cu siguranță nu voi vota așa cum s-a declarat din numele meu și s-a semna pentru toți, sau poate totuși la noi în sat are cineva dreptul să vorbească, să semneze și să facă orice în numele tuturor? Vreau să știu cine e acest împuternicit - Împăratul Peliniei? Mie nu îmi rămâne decât să vă îndemn pe toți să mergeți la vot. Nu voi face reclamă electorală aici, doar vă spun că detest minciuna, iar concluziile articolului sunt sigur că le găsiți singuri.

Vieru Ion născut la 7 decembrie 1941, în satul Pelinia, jud. Bălţi.
A absolvit Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Filologie, 1965.
Activitate: Redactor la Radioul Naţional. Redactor la editurile „Lumina”, „Literatura Artistică”. Redactor la Comitetul de Stat pentru Edituri, Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi. Director al Biroului de propagare a literaturii de pe lângă USM. Moldova. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
Apariţii: „O palmă de cer”, ed. Cartea Moldovenească, 1969;
„Ploile dorului”, ed. Cartea Moldovenească, 1972;
„Fluvii”, ed. Cartea Moldovenească, 1976;
„Dincolo de ferestre”, ed. Lumina, 1976;
„Pomul”, ed. Literatura Artistică, 1978;
„Cântă-mi, ciocârlie”, ed. Literatura Artistică, 1979;
„Rostul ţărânii”, ed. Literatura Artistică, 1980;
„Listva”, ed. Sovietski pisatel’, 1981;
„Autografe”, ed. Literatura Artistică, 1981;
„Cena zemli”, ed. Literatura Artistică, 1985;
„Întreaga iubire”, ed. Literatura Artistică, 1984;
„Soneria”, ed. Literatura Artistică, 1985;
„Acelaşi”, ed. Literatura Artistică, 1986;
„La părinţi”, ed. Literatura Artistică, 1989;
„Să facem cunoştinţă”, ed. Literatura Artistică, 1989;
„Cer şi pământ”, ed. Hyperion, 1991;
„Aici, pe pământ”, ed. Prometeu, 1998;
„Prin valuri”, ed. Prometeu, 2001;
Premii: Premiul săptămânalului „Literatura şi arta”, 1996, 2005;
Premiul Ligii culturale a românilor de pretutindeni, 1998;
Maestru al literaturii, 1999.

"Pelinia nu este un nume. Pelinia este un sentiment care ne leagă ca și cordonul ombilical pe toată viața, fie că suntem pelinieni din afară, reprezentând-o cu demnitate prin realizări și succese, fie că suntem pelinieni din interior; care-i continuăm zidirea și-i ținem focul aprins în vatră."
Cartea cuprinde istoria satului cu tradiţii seculare si personalități. Autoarea și-a asumat responsabilitatea pentru consătenii de pretutindeni și a notat în aceasta carte tot ce a găsit mai interesant prin arhivede stat, pe la manastiri și din istorisirile consătenilor, veteranilor și a copiilor acestora. De asemenea, autoarea a fost ajutată de profesori, elevi și se consătenii generoși care au împărțit publicului întregii povestiri, amintiri, relatări, poze de familie, de armata, de razboi...
La 23 mai 2010(de Duminica Mare) a avut loc lansarea cărții în sat. S-a organizat "mobilizarea activă" a populației, mai întâi pentru cea intelectuală. Profesorii au fost invitați într-un mod obligator să fie prezenți în incinta Casei de Cultură unde trebuia să aibă loc lansarea de carte.
Și primarul a contribuit la răspândirea invitațiilor. În aceeași dimineață de duminică a reușit să asiste la Sfânta Slujbă în ambele biserici ale satului, a luat cuvîntul, a donat bisericii(ambelor biserici) câte 1000 lei pentru construcții(a spus că de la dumnealui, deși eu cred că erau din bugetul satului; în plus niște reclamă nu strică niciodată, corect?) și i-a invitat pe toți cei prezenți la lansarea de carte.
Au fost prezenți la acest eveniment mai multe persoane de vază de la noi din sat. Eu nu am plecat la lansarea de carte, un motiv era faptul că am vazut video de la lansarea din Chișinău.
Am privit televizorul acasă și mă tot ducea gândul la primarul nostru. Are stofă de politician... oare e o simplă coincidență faptul că face parte din partidul comuniștilor ?
Nu, nu am fost la paradă. Nu voi enumera motivele, deoarece încerc să fiu obiectiv. Posibil că a fost frumos. Cu sigurantă au fost multe coroane de flori și posibil ceva baloane. Am văzut pe stradă un veteran de război cu pieptul plin de medalii, inclusiv cea primită anul acesta, dar nu am reușit să-i fac o poză... Se pare că anul acesta s-au depus 2 coroane de flori și la monumentul lui Ștefan cel Mare.
Totuși, acele 2 coroane de flori nici măcar nu se compară cu mulțimea de flori depuse la monumentul ostaşului sovietic(dacă nu mă greşesc, este vorba de monumentul ostaşului necunoscut).
După paradă a avut loc un concert la casa de cultură(care încă mai păstrează elemente sovietice), iar la stadion a fost dat startul sezonului sportiv prin concurs de şah, dame, dar şi tradiţionalul deja meci de fotbal dintre tineret si "veterani"(aici cu sensul de persoane care nu mai au doar 20 ani).
In loc de P.S. - chiar dacă nu prea sunt de acord cu denumirea sărbătorii 9 Mai - "Ziua Victoriei", sunt total pentru comemorarea victemelor războiului..
Adesea incercăm să privim cu optimism, cu incredere și cu speranţă în viitor. Credem cu înverşunare că evoluția va avea un rezultat mai bun. Cu trecerea anilor, cu adevarat se schimbă destul de multe, dar... fiecare schimbare provoacă altele. Nimic nu se întâmplă desinestătător; schimbându-se ceva, se schimbă si altele, astfel încât, uneori am impresia că schimbarea este cel mai statornic lucru pe lumea aceasta...
Când eram copii totul arăta altfel, și asta în afară de faptul că totul era mult mai mare. Acum că noi am crescut, casa părintească, satul... au devenit prea mici...
Ce vreau să vă povestesc? Despre niște amintiri frumoase din acest sat. Aceste amintiri mi-au înfrumusețat copilăria, era unul din cele mai frumoase locuri din sat, care acum cu părere de rău nu mai există...
E vorba despre un teatru în aer liber aflat în parcul care odată era curat, frumos, iluminat, cu scaune unde se așezau oamenii să se odihnească, să vorbească, să se bucure de natură... iar teatrul micuț, simpatic, cu o scenă din lemn... în fața lui niște scaune lungi tot din lemn unde copiii împreună cu părinții se puteau bucura de spectacole... copacii țineau umbră, iar soarele încălzea. Cât de frumoase puteau fi acele momente!!
De-a lungul anilor au dispărut scaunele din parc, micuțul teatru demult și-a pierdut şi el scaunele, poarta.. Ce s-a întâmplat oare cu oamenii care păreau încântați de acele lucruri frumoase?
Mai târziu teatrul de vara a avut un alt destin - devenind peste noapte BAR, însă tot nu pentru mult timp. Fusese reamenajat, avea destui clienţi(cine nu cumpără o îngheţată vara când merge prin parc şi vede un local curat şi liniştit?), doar că nu a rezistat mult timp. Motivul real pentru care a fost închis nu se ştie, se zvoneşte doar că a avut grijă de aceasta concurenţa. După aceasta, clădirea a fost lăsată în voia sorţii. Mai mergeam uneori vara împreună cu câţiva prieteni pentru a încerca o imitare de teatru pe scena care părea că va rezista mult timp înainte...
Toamna trecută am intrat în parcul din centrul satului pentru ca să omor timpul, nu din plăcere, cât din întâmplarea de a aștepta pe cineva un timp indelungat, şi cum singurul loc din sat în care poți să-ți petreci timpul liber este iarăși un bar, am ales să intru în parc, eram parcă în căutarea unor amintiri vechi și frumoase pe care doream să le retrăiesc cîtuşi de puțin. Mi-a fost mare uimirea când am vazut ce a mai rămas din teatrul de vară... oare atât de mult s-au schimbat oamenii, unde sânt oamenii gospodari, fiecare pe la casele lor, sau poate pe la care străine? Atât de multe întrebari, şi nici un raspuns...
Mi-am permis sa visez,
in inserarea unei toamne
ca aceasta
ca o alta care-i chiar
in sufletul meu...
Dupa ce clipele au trecut
te-am gonit
si din mana rece
ti-a cazut
trandafirul amintirilor.
Am alergat
in trecutul fantastic
si din nou,
din ochi mi-a cazut
o lacrima.
Te pierd,
te regasesc...
Toamna...
( Elena Enache)
Acum recent am fost din nou acasă, de această dată am făcut şi nişte poze, cu ceea ce a mai rămas din acel loc minunat...
