Sudul republicii a dat artei muzicale de la noi câteva generaţii de lăutari descendenţi din familia Botgros, iar nordul Moldovei vine cu o pleiadă întreagă de artişti care provin din familia Dascăl din satul Pelinia, raionul Drochia.

Primii pași în muzica populară Ion Dascăl i-a făcut la „academia” tatălui său, Toader Dascăl care era cunoscut lăutar de prin părţile nordului. Conducea şi el un taraf, devenit colectiv-model, laureat al concursurilor raionale şi republicane. Astfel, Ion Dascăl învață să cânte la acordeon şi la vioară de la tatăl său, iar de la vârsta de doar nouă ani a început a cânta pe la nunţi şi cumetrii. Sora sa, Nina, care a studiat violoncelul, acum este profesoară de muzică la o grădiniţă de copii, iar fratele său, Petrică, un ţambalagiu virtuoz, a cântat în Orchestra Ansamblului de dansuri şi cântece populare „Joc” iar acum cea condusă de fratele său - „Mugurel”.
În 1967-1973, Ion Dascăl studiază la Colegiul de muzică „Ştefan Neaga”, la Secţia de teorie şi compoziţie, iar în 1975-1980 - la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu”.
Chiar din primul an de colegiu, conduce orchestra de muzică populară de la Şcoala-internat nr. 1. În anul II este la pupitrul dirijoral al Orchestrei „Mărţişor” de la Casa Tineretului din Chişinău, iar în anul III – angajat ca solist-instrumentist (acordeonist) în Orchestra de muzică populară „Fluieraş”, condusă de regretatul dirijor şi violonist Serghei Lunchevici.
În 1972-1973 este dirijor al Orchestrei „Ciocârlia” de la Palatul Sindicatelor din Chişinău, iar în 1974 - dirijor al Orchestrei „Lăutarul” din Bălţi şi profesor la Colegiul de muzică din capitala nordului. Orchestra „Lăutarul” devine laureată a Festivalului Folcloric Internaţional al ţărilor dunărene şi a Festivalului „Holda de Aur” din România. De asemenea, ea a obţinut Medalia de Aur la Primul Festival Unional de Creaţie Populară. Dascăl-pedagogul îi are discipoli pe regretatul trompetist Valeriu Hanganu, solist în Orchestra „Lăutarul” din Bălţi, apoi, la „Lăutarii” din Chişinău, pe ţambalagiii Gheorghe Severin şi Ion Surguci, pe dirijorul Orchestrei Simfonice a Operei Naţionale, Nicolae Dogotaru.
În 1981, Ion Dascăl este invitat la pupitrul dirijoral al Orchestrei „Folclor” a Radioteleviziunii Moldoveneşti. Aici, dar şi mai târziu, de-a lungul carierei sale de peste patru decenii, el a dat viaţă mai multor cântece scrise în stil popular, completând Fonoteca de aur a Radioteleviziunii cu peste 1000 de creaţii ale sale - piese originale, prelucrări folclorice şi aranjamente muzicale pentru solist şi orchestră. „Cântecul şi dragostea”, „M-a trimis puicuţa ieri”, interpretate de marele rapsod Nicolae Sulac, „Drag mi-i satul Pelinia” (solist - Teodor Negară), „Lume, lume, gura ta”, „Bădişorul meu” (Tamara Chiţaniuc), „Are mama doi feciori”, „Eu la nuntă am venit” (Valentina Cojocaru), „Am o ţară şi un neam”, „Zâna mamei, Zână”, „Păhăruţ cu floricele”, „Nunta la boieri” (Zinaida Julea), „Tare-i bine pădurar”, „Mult îmi place să petrec”, „Merg prin sat, lumea mă-ntreabă…” (Nicolae Glib), „Hai, hai, cu căruţa…”, „Am plecat copil din sat”, „Am avut o surioară” (Mihai Ciobanu) - iată doar câteva dintre piesele devenite şlagăre, care sunt prelucrate, aranjate sau compuse de către el.


În 1987 este invitat de către directorul Filarmonicii Naţionale, Mihail Murzac, să renoveze o formulă mai veche - taraful „Mugurel” al anilor ’60-’70, condus, pe atunci, de Valeriu Negruzzi (1966-1969), apoi de Alexandru Vacarciuc (1969). Astfel, orchestra de muzică populară ”Mugurel” a fost reînființată de Ion Dascăl în 1987. În scurt timp, el a creat o formulă nouă de orchestră, adunând în jurul său interpreţi şi solişti instrumentişti de valoare -Mihai Ciobanu, Nicolae Glib, Constantin Rotaru, Ana Barbu, Olga Ciolacu, Timofei Rusu şi Igor Tofan (clarinet), Nicolae Robu şi Ruslan Andreev (trompetă), Gabriel Gronic (vioară). Tot aici sunt solişti instrumentişti şi cei doi feciori ai săi - Cătălin (nai) şi Marcel (vioară).
De-a lungul existenţei sale, în colaborare cu Centrul Naţional de Creaţie Populară, orchestra a lansat mai mulţi tineri interpreţi: Lenuţa Gheorghiţă, Elena-Cezara, Lenuţa Condurachi, Mariana Tudoreanu, Rodica Buhnă, Angela Ciochină ş.a., înregistrând, împreună cu solişti de pe ambele maluri ale Prutului, peste 40 de CD-uri.
În 2002 apare cartea scrisă de Anatol Caciuc intitulată ” Ion Dascăl: personalitate marcantă a artei muzicale” unde povestește despre Ion Dascăl ca dirijor de orchestră, despre ”Mugurel” și istoria culturii muzicale naționale.
Menționăm că maestrul Ion Dascăl refuză să urce pe aceeaşi scenă alături de artiştii care nu cântă live.
În februarie 2010, lui Ion Dascăl i s-a conferit titlul onorific de Artist al Poporului.
Pe parcursul anilor de activitate artistică Orchestra de muzică populară ”Mugurel” a susținut aproximativ 1000 de concerte în localitățile Moldovei, scena cea mai dragă pentru marele dirijor rămânând a fi cea din satul natal, unde încearcă să vină cu întreaga orchestră de hramul satului și să facă veselie împreuna cu alți interpreți cunoscuți. Menționăm că de fiecare dată intrarea a fost liberă, iar sala de concerte a casei se cultură era arhiplină. Maestre, vă așteptăm oricând cu drag la Pelinia!